Am profitat de acest weekend prelungit (de vineri pana marti liber, oh da!!!) si am pornit in a explora alte coltisoare ale Tramuntanei.
Ne-am oprit pentru inceput in satul numit Banyalbufar (stiu, nu e tocmai usor de amintit denumirea, cam ca majoritatea numelor mallorquine de pe aici). Pentru a ajunge in sat am facut vreo 10 km de serpentine dinspre Esporles,pe drumuri de padure, foarte pitoresti de altfel. Ceea ce surprinde cel mai mult atunci cand te apropii de sat este faptul ca este situat fix pe buza insulei cum s-ar zice...adik daca nu esti atent, cazi in mare ca s-a terminat insula. Si inca ceva, oamenii care locuiesc acolo e musai sa aiba o conditie fizica de invidiat, pentru ca totul e in panta...si nu orice fel de panta, ba din aia in care aproape mergi in 4 labute si scoti limba de vreo 2 palme. Nestiind cu ce ne vom intalni, am parcat masina in zona populata a satului. Nu era prea mult in zona si in prima faza nu promitea prea mult...vreo 2 hoteluri, 1 hostal, o biserica, o pisica vagaboanta, 2 fete cu un catel care mancau un sandwish pe marginea drumului, vreo 3 oi in vale printre arbori de portocali, lamai si maslini si un magazin al satului. In rest nici o urma de viata, o liniste profunda in care se auzea doar ciripitul pasarilor si cam atat. Am incercat sa urcam pe niste stradute inguste dar aproape ca am intrat in casa unor oameni pentru ca nu era nimic mai mult in sus. Minunatia era in jos, nu in sus, dar inca nu aflasem. In incercarea de a descoperi alte locuri, am coborat pe o straduta cu trepte ingusta, printre ziduri de piatra si am ajuns pe o strada care cobora spre mare. Coboratul a fost usor, chiar daca inclinarea era destul de mare si trebuia mers cu grija. Oricum, am descoperit ca sunt parcari in zona si e mult mai indicat sa cobori cu masina...asta in cazul in care iti doresti sa te mai intorci dupa.
Coborarea era din ce in ce mai spectaculoasa, pe masura ce inaintam la fiecare 10 pasi unul dintre noi exclama "wow, ce frumos!". Prima oprire a fost un punct din care se putea admira toata coasta cu casute si trepte artificial create pentru agricultura, apoi am descoperit si o ferma cu capre pe malul marii, ca mai apoi sa traversam un tunel de flori si plante cataratoare care ducea la o oarecare plaja.Chiar daca nisip nu era aproape deloc (posibil ca vara sa fie ceva mai mult, acum era totul acoperit de alge), apa avea o culoare incredibila, se vedeau de sus aricii de mare si meduzele iar peisajul te lasa fara cuvine. Am poposit un pic contempland in tacere aceasta minunatie a naturii iar mai apoi ne- am indreptat spre cealalta parte a coastei cu un peisaj la fel de minunat. Inainte de plecarea din sat, avand in vedere ca aproape am lesinat la urcare, am intrat in magazinul satului, singurul deschis, foarte asemanator cu cele de la noi care vand de la detergent de rufe, sosete, paine si absorbante, dar "spanish style". Nu era nimeni inauntru, asa ca am strigat de vreo 7 ori "hola" ca sa apara cineva, timp in care am vazut ca erau expuse niste ensaimadas delicioase, cu crema. Deodata, vad o mamaie de-a lor care coborara pe o platforma automata din tavan...imaginati-va momentul. Ii cer o apa si intreb daca ensaimadas sunt proaspete facute de dimineata. Imi zice ca da, ca brutarul e singurul din sat care lucreaza in fiecare zi. Dupa inca cateva minute de conversatie, imi vine ideea sa intreb unde face lumea din sat cumparaturile avand in vedere ca e totul inchis in extra sezon, la care doamna cu o naturalitate impresionanta imi spune : In Palma...adica la 45 de minute si vreo 10 km de serpentine...da, figura mea in momentul respectiv cred ca a spus totul...ma gandeam ca numai fara zahar, sare sau paine sa nu ramai acolo...bine ca magazinul satului si mamaia sunt bine sanatosi sa te mai scoata dintr-o incurcatura din asta.
La intoarcere, pe drum am intalnit un vechi turn folosit probabil pentru a putea vedea de departe vasele necunoscute care se apropiau de insula. Am oprit si ne-am apropiat, peisajul era incredibil, mai ales ca in turn era o scara metalica care iti permitea sa ajungi la partea superioara de unde aveai o viziune de 180 de grade a coastei. Am poposit cateva minute admirand razele de soare care se filtrau printre nori si luminau zone ale coastei iar mai apoi ne-am continuat drumul, mai ales ca in turn se aflau 2 indragostiti si am avut sentimentul ca am invadat un moment romantic si era cam incomod.
Ultimul stop l-am facut la Mirador de Na Foradada, unde in sezon se organizeaza un bar chill out cu mobilier din trunchi de palmier unde lumea vine sa admire apusul, dat fiind ca e unul din locurile de pe insula unde se vede perfect cum soarele se transforma intr-o minge mare si rosie si se scufunda in mare. Miercurea si Duminica anul asta aveau si muzica live din aia buna si cele mai bune Mojito si Daiquiri de capsuni facute pe loc. Oricum, locul e la fel de spectaculos si in extra sezon cand poti admira de sus marea ca o mare oglinda intr-o liniste nemaintalnita.
Cam asta a fost tot, cred ca suficient pentru a-mi incarca bateriile pentru noua saptamana.
Aici niste poze din drumetie:
