miércoles, 10 de diciembre de 2014

Munte la mare

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si intre timp, ce sa vezi? A venit iarna pe insula!

Eu tot speram sa nu mai ajunga, dar n-am avut succes. Oricum nu pot sa ma plang, abia de o saptamana si ceva a inceput sa fie frig cu adevarat.


Intre timp, mi-a dat timp sa fac si o excursie la munte, asa ca pot sa dovedesc ca Mallorca nu e doar mare, ci are si un frumos lant muntos, pe numele lui Tramuntana, care a fost declarat si Patrimoniu Unesco datorita simbiozei aproape perfecta intre mana omului si minunatiile naturii.


Aventura mea a inceput intr-o dimineata in care am decis sa fac o excursie...fara destinatie fixa. Si uite asa, drumul m-a dus spre pitorescul satuc Alaro unde m-am simtit pentru cateva minute ca o localnica,  am mers intai la piata locala organizata ad-hoc in fiecare sambata, iar mai apoi am intrat in magazinele locale de gestiune familiara si m-am relationat cu proprietarii.  Am aflat de la o englezoaica care si-a deschis un magazin cu lucruri frumoase si cam inutile pentru casa ca in sat exista un domn care face niste uleiuri care se folosesc in scopuri cosmetice, in loc de creme, din plante locale si folosind o reteta proprie. Cam scumpe ce-i drept...

Mi-a lipsit un cerc de prieteni sau ceva rude ca sa inchei vizita cu o bere la barul din piata principala a satului, pi centru cum ar veni.

In continuare, am vazut un indicator care m-a inspirat, asa ca am luat drumul spre castelul Alaro..care se afla intr-un varf de munte.

Dupa circa 123 serpentine si 84 ace de par, timp in care am avut dubvii serioase daca se poate urca cu masina pe acel drum, am ajuns...nu,nu la castel, ci surpriza la un restaurant.

Dar ce poze frumoase am facut pe drum....













Si respectivul restaurant cu un decor cam ca la noi la munte si despre care am aflat mai tarziu ca e un loc in care se manaca foarte bine specialitati locale...mai ales daca incerci sa urci pe jos pana aici precum faceau unii


Am incercat sa urc si mai departe, dar daca pana atunci erau doar dubii daca accesul pentru masini e permis, am ajuns imediat intr-un punct in care mi-a fost foarte clar ca mai departe trebui sa continui pe jos daca vreau...Asa ca, spre rusinea mea, nu am ajuns la castel, dar am descoperit o specie locala de animal necunoscut de mine pana acum.



La intoarcere, am mai trecut printr-un satuc delicios, unde iti vine sa iei acasa pana si tomberoanele de gunoi...sau dupa caz, sa dormi in ele...recunosc ca mie mi-au trecut prin cap ambele idei




Ca sa nu mai vorbesc de peisajul local si casele nu chiar asa de mici, pitici si tramuntine










Si inainte de a ajunge acasa, am trecut pe la un targ de antichitati organizat intr-o veche casa boiereasca unde participau colectionari locali si totul se desfasura intr-o atmosfera boema, cu muzica chill out, zone de relax si vinuri bune.










O zi plina de frumos, nou si neaseptat care mi-a umplut sufletul de multumire si mi-a incarcat bateriile pentru o noua saptamana.