Acesta este un post pe care l-am amanat de mult timp,dar nu as vrea sa las necomentat si neobservat acest loc minunat care pe mine m-a fermecat din primul moment.
Este vorba despre un satuc numit Deia, in inima lantului muntos Tramuntana,un zona de vest a Mallorcai. Eu l-am descoperit intr-o dupa amiaza de Duminica, pe la sfarsitul sezonului de plaja. Era fix ora siestei spaniole iar satul era cufundat intr-o tacere extrem de placuta,care facea ca peisajul sa prinda un aer si mai misterios,de poveste medievala sau de hobbit land.
Am inceput sa urcam de la poalele satului spre varf unde indicatoarele ne aratau ca ar fi localizata primaria si biserica satului. Pe drum ne-am oprit fascinati de frumusetea caselor si a curtilor interioare construite in marea majoritate din piatra locala,cu flori multicolore si parfumate si cate o pisica lenevind la soare pe ici pe colo. Strazile erau absolut pustii..cateodata aveam senzatia ca era un film care se apropia de punctul culminant si noi eram eroii principali,dar fara sa stim ce urma sa ni se intample...ne simteam oarecum intrusi in aceasta taram adormit si cufundat intr-o liniste aproape ireala.
Singurele zgomote erau vocile noastre minunandu-se de privelistea locului si de panorama vizibila din loc in loc.
O data ajunsi in varf nici macar noi nu am mai facut zgomot,ci fara bagare de seama am simtit nevoia sa ne integram in linistea locului si splendoarea peisajului admirand fara cuvinte si bucurandu-ne cumva in sufletul nostru de aceste momente de poveste, cu sau fara frumoase adormite.
Cand primul dintre noi s-a trezit la realitate,iesind din aceasta semi hipnoza indusa si a rostit primul cuvant,am trait acelasi sentiment ca si atunci cand te trezesti dintr-un vis adanc...probabilidad ca Alba ca Zapada cand a reusit sa inghita bucata de mar si s-a trezit.
Sunt aproape convinsa ca acest satuc poate indeplini rolul de lume avatar pentru unii dintre cei care il viziteaza si experimenteaza aceeasi senzatie ca si mine.
Aici niste poze pentru a demonstra ca nu e doar o poveste:
Este vorba despre un satuc numit Deia, in inima lantului muntos Tramuntana,un zona de vest a Mallorcai. Eu l-am descoperit intr-o dupa amiaza de Duminica, pe la sfarsitul sezonului de plaja. Era fix ora siestei spaniole iar satul era cufundat intr-o tacere extrem de placuta,care facea ca peisajul sa prinda un aer si mai misterios,de poveste medievala sau de hobbit land.
Am inceput sa urcam de la poalele satului spre varf unde indicatoarele ne aratau ca ar fi localizata primaria si biserica satului. Pe drum ne-am oprit fascinati de frumusetea caselor si a curtilor interioare construite in marea majoritate din piatra locala,cu flori multicolore si parfumate si cate o pisica lenevind la soare pe ici pe colo. Strazile erau absolut pustii..cateodata aveam senzatia ca era un film care se apropia de punctul culminant si noi eram eroii principali,dar fara sa stim ce urma sa ni se intample...ne simteam oarecum intrusi in aceasta taram adormit si cufundat intr-o liniste aproape ireala.
Singurele zgomote erau vocile noastre minunandu-se de privelistea locului si de panorama vizibila din loc in loc.
O data ajunsi in varf nici macar noi nu am mai facut zgomot,ci fara bagare de seama am simtit nevoia sa ne integram in linistea locului si splendoarea peisajului admirand fara cuvinte si bucurandu-ne cumva in sufletul nostru de aceste momente de poveste, cu sau fara frumoase adormite.
Cand primul dintre noi s-a trezit la realitate,iesind din aceasta semi hipnoza indusa si a rostit primul cuvant,am trait acelasi sentiment ca si atunci cand te trezesti dintr-un vis adanc...probabilidad ca Alba ca Zapada cand a reusit sa inghita bucata de mar si s-a trezit.
Sunt aproape convinsa ca acest satuc poate indeplini rolul de lume avatar pentru unii dintre cei care il viziteaza si experimenteaza aceeasi senzatie ca si mine.
Aici niste poze pentru a demonstra ca nu e doar o poveste:
