sábado, 18 de octubre de 2014

Cum am ajuns in insule


Totul a inceput pe cand locuiam la Madrid.

Intotdeauna am crezut ca sunt facuta pentru a trai intr-un oras mare, dinamic, luptand cu traficul zilnic, sfidand criza constanta de timp si stresul cotidian.
Am realizat intr-un tarziu ca ma inselam amarnic: mergeam contra naturii. Natura mea, care intr-un fel sau altul mi-a dat de inteles intotdeauna ca trebuie sa traiesc la mare.

Mai ales cand traiesti in Spania. Am reflectat un pic, si rezultatul a fost clar: Daca traiesc in Spania, este pentru a ma bucura de clima, de mare si soare...restul le gasesc si in alte locuri, si poate mult mai ok.Mai bine zis, calitate de viata, chiar pe vreme de criza.

Dupa o analiza rapida a locurilor eligibile, decizia a fost clara: Palma de Mallorca. Nu fusesem niciodata in insule pana atunci...doar in Ibiza cateva zile. Mi-a placut, dar nu am inteles mare lucru pe atunci...aveam alte prioritati la 21 de ani.

Zis si facut dupa cateva luni in care mi-am cautat job aici, intr-un final am gasit posibilitatea de a ajunge in Palma. Am incarcat masina cu tot ce am considerat ca va fi complicat de trimis prin pachete si am trecut Mediterana.


Toate astea, 4 luni inainte de nunta. Am inceput noul job, timp in care am locuit cu o veche colega de master care mi-a inchiriat o camera in care a trebuit sa inghesui jumatate de casa. In acest timp, restul lucrurilor soseau de la Madrid in cutii care umpleau incet dar sigur a treia camera a casei. Intr-un final a ajuns si Happy, motanul meu caruia cred ca i-am craeat ceva traume cu atatea mutari.I-am promis ca va fi ultima..cel putin pt mult timp de acum incolo. A fost o perioada grea: un nou job unde am fost o  piesa de rezistenta din momentul 0 si fara foarte multa experienta, multe ore,presiune, responsabilitati dar si multe satosfactii, o nunta de organizat in alta tara, evenimente de coordonat cand nici macar nu imi gaseam sosetele in toate cutiile care deja umplusera camera depozit.
Intr-un cuvant: HAOS.

Dar fiecare zi pe care o petreceam aici, fiecare moment in care descopeream o noua strada, o noua plaja, un nou local erau ocazii in care ma indragosteam incet dar sigur de noua mea casa.
Si ceva imi spunea launtric ca ma voi bucura de ea mult timp de acum incolo si ca am avut dreptate, ca ea imi va oferi tot ceea ce am visat cand am decis sa ma mut aici.
So far, so good!















No hay comentarios:

Publicar un comentario