Munte la mare

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si intre timp, ce sa vezi? A venit iarna pe insula!

Eu tot speram sa nu mai ajunga, dar n-am avut succes. Oricum nu pot sa ma plang, abia de o saptamana si ceva a inceput sa fie frig cu adevarat.

Intre timp, mi-a dat timp sa fac si o excursie la munte, asa ca pot sa dovedesc ca Mallorca nu e doar mare, ci are si un frumos lant muntos, pe numele lui Tramuntana, care a fost declarat si Patrimoniu Unesco datorita simbiozei aproape perfecta intre mana omului si minunatiile naturii.

Aventura mea a inceput intr-o dimineata in care am decis sa fac o excursie...fara destinatie fixa. Si uite asa, drumul m-a dus spre pitorescul satuc Alaro unde m-am simtit pentru cateva minute ca o localnica,  am mers intai la piata locala organizata ad-hoc in fiecare sambata, iar mai apoi am intrat in magazinele locale de gestiune familiara si m-am relationat cu proprietarii.  Am aflat de la o englezoaica care si-a deschis un magazin cu lucruri frumoase si cam inutile pentru casa ca in sat exista un domn care face niste uleiuri care se folosesc in scopuri cosmetice, in loc de creme, din plante locale si folosind o reteta proprie. Cam scumpe ce-i drept...
Mi-a lipsit un cerc de prieteni sau ceva rude ca sa inchei vizita cu o bere la barul din piata principala a satului, pi centru cum ar veni.

In continuare, am vazut un indicator care m-a inspirat, asa ca am luat drumul spre castelul Alaro..care se afla intr-un varf de munte.
Dupa circa 123 serpentine si 84 ace de par, timp in care am avut dubvii serioase daca se poate urca cu masina pe acel drum, am ajuns...nu,nu la castel, ci surpriza la un restaurant.

Dar ce poze frumoase am facut pe drum....

Si respectivul restaurant cu un decor cam ca la noi la munte si despre care am aflat mai tarziu ca e un loc in care se manaca foarte bine specialitati locale...mai ales daca incerci sa urci pe jos pana aici precum faceau unii

Am incercat sa urc si mai departe, dar daca pana atunci erau doar dubii daca accesul pentru masini e permis, am ajuns imediat intr-un punct in care mi-a fost foarte clar ca mai departe trebui sa continui pe jos daca vreau...Asa ca, spre rusinea mea, nu am ajuns la castel, dar am descoperit o specie locala de animal necunoscut de mine pana acum.

La intoarcere, am mai trecut printr-un satuc delicios, unde iti vine sa iei acasa pana si tomberoanele de gunoi...sau dupa caz, sa dormi in ele...recunosc ca mie mi-au trecut prin cap ambele idei

Ca sa nu mai vorbesc de peisajul local si casele nu chiar asa de mici, pitici si tramuntine

Si inainte de a ajunge acasa, am trecut pe la un targ de antichitati organizat intr-o veche casa boiereasca unde participau colectionari locali si totul se desfasura intr-o atmosfera boema, cu muzica chill out, zone de relax si vinuri bune.

O zi plina de frumos, nou si neaseptat care mi-a umplut sufletul de multumire si mi-a incarcat bateriile pentru o noua saptamana.

Prima dragoste pe insula

Daca cineva se asteapta ca acest post sa fie o poveste de dragoste cu fluturi in stomac si nopti albe la lumina lunii, imi pare rau sa ii dezamagesc. Vreau doar sa povestesc despre unul din primele locuri de care m-am indragostit de cand am ajuns in Mallorca.

Este vorba despre un vechi sat pescaresc care astazi s-a transformat intr-un loc in care atat localnicii instariti,dar si strainii,atat turisti cat si rezidenti se retrag in cautare linistii intr-o atmosfera  care cucereste orice vizitator din primul moment.

Este vorba despre Soller si portul sau. Soller este unul din cele mai pitoresti sate ale zonei muntoase,Sierra de Tramuntana din centrul insulei. Pentru a ajunge acolo,exista mai multe optiuni: pe autostrada,prin tunel, platind 5 Euro dus  si alti 5 Euro intors. Deja de aici, iti poti face o idee despre nivelul de trai din acest colt de paradis oarecum necunoscut. Sigur exista si curajosi care vor dori sa evite tunelul preferand cei 7 km in plus de ace de par. Am incercat si eu aceasta varianta, bazandu-ma pe ideea ca spaniolii sunt niste exagerati si oricum nu stiu sa conduca prea bine,atunci cand toti ma avertizau....din pacate,au avut dreptate....am reusit sa ma ametesc pe aceste serpentine conducand chiar eu.La intoarcere am preferat sa platesc cei 5 Euro pentru tunel.
Alta varianta foarte pitoreasca de a ajunge in Soller este cu un tren vintage care porneste din Palma si merge de-a lungul muntilor,traversand niste peisaje impresionante.
Soller se afla intr-o vale inconjurata de munti si uimeste prin combinatia de arhitectura modernista realizata de unii din urmasii lui Gaudi cu arhitectura tipica a satelor din interiorul insulei realizata din piatra.

Ca fapt divers, este impresionanta aceasta tehnica de constructie din pietre asezate una peste alta,fara nici un fel de material pentru sudura. Din cate am inteles,exista scoli unde se invata aceasta tehnica.

Revenind la Soller, o data ajuns in piata publica, ramai total impresionat de impunatoarea catedrala care parca vegheaza asupra intregului sat.
Un alt fapt interesant de stiut este ca Soller este faimos pentru productia de portocale din care realizaza gemuri si inghetata artizanala,printre alte produse locale.De fapt,in aceste satuce, gastronomia locala si produsele artizanale sunt foarte cautate si promovate.

Din Soller, in 7 minute cu masina se ajunge in Portul Soller. Exista si optiunea de a lua un tramvai vintage care uneste cele doua localitati. Traseul in acest caz este de vreo 20 de minute,dar este o experienta foarte autentica.

Portul Soller se afla intr-un golf si este plin de o multime de barulete si restaurante incantatoare. Exista si o plaja care te imbie constant in a ramane acolo pana la caderea serii, avand in vedere ca apusul pe aceasta plaja este o experienta privilegiata...ceva din interiorul tau parca se opune sa te lase sa pleci,indiferent de motivele pe care le-ai avea. Te simti hipnotizat  si parca totul poate astepta.
O data ce soarele s-a scufundat in mare, incep sa se animeze terasele si restaurantele care te imbie cu feluri de peste proaspat pescuit sau alte specialitati locale.

Pentru pranz, un must do in Portul de Soller este o masa la un restaurant de unde poti admira toata panorama portului in timp ce te bucuri de gastronomia autoctona.

Am lasat pentru sfarsit experienta suprema in acest colt de paradis. Suprema atat din punct de vedere financiar,dar si din toate celelalte aspecte:
Pentru cei ce isi pot permite, in Port Soller se afla poate cel mai luxos hotel de pe insula : Jumeirah Puerto Soller. Nu  cred ca pot exprima in cuvinte nivelul de lux de 5 stele superior pe care il ofera acest hotel la fiecare pas.
Cred ca un video face mai mult decat o mie de cuvinte in acest caz.

 In acest video se poate vedea si tramvaiul care conecteaza Soller cu portul sau, precum si restul minunatiilor pe care incerc sa le descriu aici in cuvinte.

Ok,acum revenind la realitate,am o propunere la fel de incantatoare si pentru bugete mai reduse: este vorba despre unul dintre multele agroturisme realizate in vechi proprietati nobiliare de pe insula.
Are putine camere, dar asta este probabil si parte din farmecul sau. Este situat pe varf de munte iar drumul pana aici e o adevarata aventura...dar o data ajuns, simti ca intri intr-un taram de basm unde linistea si pacea sunt stapanii locului.
Atat piscina,gradinile interioare,saloanele cat si restaurantul si camerele sunt o combinatie de stil high standard cu nuante rurale,unde fiecare detaliu este bine gandit.Pana si lamaile de ornament au eticheta acreditand originea lor din Soller.

Acum cred ca e destul de evident cum au reusit aceste mici colisoare de rai sa ma cucereasca din primul moment.

Cri cri cri,toamna gri,poti sa nu mai vii

Astazi, 19 Octombrie 2014 am doborat recordul personal pentru ultima zi de plaja din an.Precedentul era 14 Oct 2011 pe plaja din Benidorm.

Pe masura ce vremea imi va permite,vom vedea daca data de azi ramane in varful clasamentului.

O sa avem confirmarea weekendul viitor!

Cum am ajuns in insule

Totul a inceput pe cand locuiam la Madrid.

Intotdeauna am crezut ca sunt facuta pentru a trai intr-un oras mare, dinamic, luptand cu traficul zilnic, sfidand criza constanta de timp si stresul cotidian.

Am realizat intr-un tarziu ca ma inselam amarnic: mergeam contra naturii. Natura mea, care intr-un fel sau altul mi-a dat de inteles intotdeauna ca trebuie sa traiesc la mare.

Mai ales cand traiesti in Spania. Am reflectat un pic, si rezultatul a fost clar: Daca traiesc in Spania, este pentru a ma bucura de clima, de mare si soare...restul le gasesc si in alte locuri, si poate mult mai ok.Mai bine zis, calitate de viata, chiar pe vreme de criza.

Dupa o analiza rapida a locurilor eligibile, decizia a fost clara: Palma de Mallorca. Nu fusesem niciodata in insule pana atunci...doar in Ibiza cateva zile. Mi-a placut, dar nu am inteles mare lucru pe atunci...aveam alte prioritati la 21 de ani.

Zis si facut dupa cateva luni in care mi-am cautat job aici, intr-un final am gasit posibilitatea de a ajunge in Palma. Am incarcat masina cu tot ce am considerat ca va fi complicat de trimis prin pachete si am trecut Mediterana.

Toate astea, 4 luni inainte de nunta. Am inceput noul job, timp in care am locuit cu o veche colega de master care mi-a inchiriat o camera in care a trebuit sa inghesui jumatate de casa. In acest timp, restul lucrurilor soseau de la Madrid in cutii care umpleau incet dar sigur a treia camera a casei. Intr-un final a ajuns si Happy, motanul meu caruia cred ca i-am craeat ceva traume cu atatea mutari.I-am promis ca va fi ultima..cel putin pt mult timp de acum incolo. A fost o perioada grea: un nou job unde am fost o  piesa de rezistenta din momentul 0 si fara foarte multa experienta, multe ore,presiune, responsabilitati dar si multe satosfactii, o nunta de organizat in alta tara, evenimente de coordonat cand nici macar nu imi gaseam sosetele in toate cutiile care deja umplusera camera depozit.

Intr-un cuvant: HAOS.

Dar fiecare zi pe care o petreceam aici, fiecare moment in care descopeream o noua strada, o noua plaja, un nou local erau ocazii in care ma indragosteam incet dar sigur de noua mea casa.

Si ceva imi spunea launtric ca ma voi bucura de ea mult timp de acum incolo si ca am avut dreptate, ca ea imi va oferi tot ceea ce am visat cand am decis sa ma mut aici.

So far, so good!