Dovada in poze. O primavara cu multe flori va doresc!
lunes, 1 de mayo de 2017
(Backup) Floricele pe campii
Azi am fost la o sarbatoare la sat. Un mic si ascuns in inima insulei care ne-a delectat cu daruirea si nemarginita imaginatie a locuitorilor sai care s-au intrecut in decorarea strazilor cu manutele lor. Trebuie sa recunosc ca raman de fiecare data surprinsa de capacitatea acestui popor de a se asocia pentru a petrece intr-un mod frumos si de mandria lor pentru locurile natale.
sábado, 17 de diciembre de 2016
Inapoi la origini
A trecut mult timp de cand nu am mai povestit despre minunata insula pe care locuiesc. Asta pentru ca a fost un an intens, plin de schimbari frumoase, dar care m-au absorbit aproape in totalitate.
Dupa atatea luni in care nu am putut sa ma bucur asa cum imi place de acest paradis in care locuiesc de aproape 3 ani, am decis sa remediez situatia si am ales o locatie demna de acest moment atat de special: Parcul Natural Mondrago.
Parcul Natural Mondrago este situat in sud-estul insulei Mallorca, la vreo 40 de minute de Palma si prezinta o varietate impresionanta de flora si fauna. Din 1995 este considerat "zona speciala de protectie ornitologica" dat fiind ca gazduieste peste 70 de specii de pasari locale si migratoare. Noi nu am vazut decat o egreta alba, dar pe parcursul excursiei noastre ne-a acompaniat constant muzica de fundal al pasarelelor din parc.
Marele avantaj de a putea explora aceste locuri in aceasta epoca al anului, cand natura se intoarce la minunatele sale origini salbatici si libere de invazia umana, adauga un strop de magie care garanteaza fascinatia oricarui vizitator.
Peisajul este extrem de variat, combinand albastrul-turcoaz al marii, plaje primitoare, paduri cu miros de brad, dune de nisip cu vegetatie mediteraneana, stanci in care valurile marii se sparg cu zgomot monoton, zone rurale in care gasesti cate o ferma in care pasc pasnic oi, capre si cai, pasuni de trifoi pe care poti pasi ca pe vata de zahar verde, scufundandu-ti picioarele pana la glezne si cateva zone rezidentiale cu hoteluri si agoturisme de vis.
Intr-unul din cele mai inalte zone ale parcului, am gasit si un vechi refugiu militar care servea pentru a putea identifica vasele pirate care se apropiau de insula.
Parcul este foarte aproape de satul Porto Petro, veche asezare pescareasca unde astazi se pot intalini o multitudine de hoteluri si apartamente turistice, restaurante si altre structuri turistice intr-un spatiu natural privilegiat.
In Porto Petro am putut vizita si o fortareata militara care astazi este obiectiv turistic si de unde se poate contempla una dintre cele mai frumoase privelisti a zonei.
Adevarul este ca dupa acesta excursie care a durat aproximativ 4 ore incluzand pauza de picnic pe o plaja pustie in care ne-am hranit, pe langa sanwich-urile de acasa, cu multa hrana spirituala pe care aceste locuri atat de fascinante prin linistea si maretia lor o ofera, am retrait acel sentiment de bucurie si recunostinta de a putea sa imi incarc bateriile in fiecare weekend in asemenea colturi de rai. Mi-a lipsit in aceste momente doar posibilitatea de a ma uni cu natura ca in Avatar, conectandu-mi filamentele cu fiecare copac, stanca sau val al marii.
In conculuzie, nu pot sa spun decat "MULTUMESC" dupa aceasta escapada si sa las aici un video cu imagini in care am incercat sa imortalizez aceste locuri.
P.S. Am inclus si niste poze cu nume de hoteluri si agroturisme in caz ca cineva se decide sa evedeze in aceste locuri.
Dupa atatea luni in care nu am putut sa ma bucur asa cum imi place de acest paradis in care locuiesc de aproape 3 ani, am decis sa remediez situatia si am ales o locatie demna de acest moment atat de special: Parcul Natural Mondrago.
Parcul Natural Mondrago este situat in sud-estul insulei Mallorca, la vreo 40 de minute de Palma si prezinta o varietate impresionanta de flora si fauna. Din 1995 este considerat "zona speciala de protectie ornitologica" dat fiind ca gazduieste peste 70 de specii de pasari locale si migratoare. Noi nu am vazut decat o egreta alba, dar pe parcursul excursiei noastre ne-a acompaniat constant muzica de fundal al pasarelelor din parc.
Marele avantaj de a putea explora aceste locuri in aceasta epoca al anului, cand natura se intoarce la minunatele sale origini salbatici si libere de invazia umana, adauga un strop de magie care garanteaza fascinatia oricarui vizitator.
Peisajul este extrem de variat, combinand albastrul-turcoaz al marii, plaje primitoare, paduri cu miros de brad, dune de nisip cu vegetatie mediteraneana, stanci in care valurile marii se sparg cu zgomot monoton, zone rurale in care gasesti cate o ferma in care pasc pasnic oi, capre si cai, pasuni de trifoi pe care poti pasi ca pe vata de zahar verde, scufundandu-ti picioarele pana la glezne si cateva zone rezidentiale cu hoteluri si agoturisme de vis.
Intr-unul din cele mai inalte zone ale parcului, am gasit si un vechi refugiu militar care servea pentru a putea identifica vasele pirate care se apropiau de insula.
Parcul este foarte aproape de satul Porto Petro, veche asezare pescareasca unde astazi se pot intalini o multitudine de hoteluri si apartamente turistice, restaurante si altre structuri turistice intr-un spatiu natural privilegiat.
In Porto Petro am putut vizita si o fortareata militara care astazi este obiectiv turistic si de unde se poate contempla una dintre cele mai frumoase privelisti a zonei.
Adevarul este ca dupa acesta excursie care a durat aproximativ 4 ore incluzand pauza de picnic pe o plaja pustie in care ne-am hranit, pe langa sanwich-urile de acasa, cu multa hrana spirituala pe care aceste locuri atat de fascinante prin linistea si maretia lor o ofera, am retrait acel sentiment de bucurie si recunostinta de a putea sa imi incarc bateriile in fiecare weekend in asemenea colturi de rai. Mi-a lipsit in aceste momente doar posibilitatea de a ma uni cu natura ca in Avatar, conectandu-mi filamentele cu fiecare copac, stanca sau val al marii.
In conculuzie, nu pot sa spun decat "MULTUMESC" dupa aceasta escapada si sa las aici un video cu imagini in care am incercat sa imortalizez aceste locuri.
P.S. Am inclus si niste poze cu nume de hoteluri si agroturisme in caz ca cineva se decide sa evedeze in aceste locuri.
martes, 8 de diciembre de 2015
Zile de Fiesta
Dupa o vara intensa petrecuta mail mult in Ibiza decat in Mallorca, am revenit pe insula "casa" si am reluat bunul obicei de a o descoperi incet incet.
Am profitat de acest weekend prelungit (de vineri pana marti liber, oh da!!!) si am pornit in a explora alte coltisoare ale Tramuntanei.
Ne-am oprit pentru inceput in satul numit Banyalbufar (stiu, nu e tocmai usor de amintit denumirea, cam ca majoritatea numelor mallorquine de pe aici). Pentru a ajunge in sat am facut vreo 10 km de serpentine dinspre Esporles,pe drumuri de padure, foarte pitoresti de altfel. Ceea ce surprinde cel mai mult atunci cand te apropii de sat este faptul ca este situat fix pe buza insulei cum s-ar zice...adik daca nu esti atent, cazi in mare ca s-a terminat insula. Si inca ceva, oamenii care locuiesc acolo e musai sa aiba o conditie fizica de invidiat, pentru ca totul e in panta...si nu orice fel de panta, ba din aia in care aproape mergi in 4 labute si scoti limba de vreo 2 palme. Nestiind cu ce ne vom intalni, am parcat masina in zona populata a satului. Nu era prea mult in zona si in prima faza nu promitea prea mult...vreo 2 hoteluri, 1 hostal, o biserica, o pisica vagaboanta, 2 fete cu un catel care mancau un sandwish pe marginea drumului, vreo 3 oi in vale printre arbori de portocali, lamai si maslini si un magazin al satului. In rest nici o urma de viata, o liniste profunda in care se auzea doar ciripitul pasarilor si cam atat. Am incercat sa urcam pe niste stradute inguste dar aproape ca am intrat in casa unor oameni pentru ca nu era nimic mai mult in sus. Minunatia era in jos, nu in sus, dar inca nu aflasem. In incercarea de a descoperi alte locuri, am coborat pe o straduta cu trepte ingusta, printre ziduri de piatra si am ajuns pe o strada care cobora spre mare. Coboratul a fost usor, chiar daca inclinarea era destul de mare si trebuia mers cu grija. Oricum, am descoperit ca sunt parcari in zona si e mult mai indicat sa cobori cu masina...asta in cazul in care iti doresti sa te mai intorci dupa.
Coborarea era din ce in ce mai spectaculoasa, pe masura ce inaintam la fiecare 10 pasi unul dintre noi exclama "wow, ce frumos!". Prima oprire a fost un punct din care se putea admira toata coasta cu casute si trepte artificial create pentru agricultura, apoi am descoperit si o ferma cu capre pe malul marii, ca mai apoi sa traversam un tunel de flori si plante cataratoare care ducea la o oarecare plaja.Chiar daca nisip nu era aproape deloc (posibil ca vara sa fie ceva mai mult, acum era totul acoperit de alge), apa avea o culoare incredibila, se vedeau de sus aricii de mare si meduzele iar peisajul te lasa fara cuvine. Am poposit un pic contempland in tacere aceasta minunatie a naturii iar mai apoi ne- am indreptat spre cealalta parte a coastei cu un peisaj la fel de minunat. Inainte de plecarea din sat, avand in vedere ca aproape am lesinat la urcare, am intrat in magazinul satului, singurul deschis, foarte asemanator cu cele de la noi care vand de la detergent de rufe, sosete, paine si absorbante, dar "spanish style". Nu era nimeni inauntru, asa ca am strigat de vreo 7 ori "hola" ca sa apara cineva, timp in care am vazut ca erau expuse niste ensaimadas delicioase, cu crema. Deodata, vad o mamaie de-a lor care coborara pe o platforma automata din tavan...imaginati-va momentul. Ii cer o apa si intreb daca ensaimadas sunt proaspete facute de dimineata. Imi zice ca da, ca brutarul e singurul din sat care lucreaza in fiecare zi. Dupa inca cateva minute de conversatie, imi vine ideea sa intreb unde face lumea din sat cumparaturile avand in vedere ca e totul inchis in extra sezon, la care doamna cu o naturalitate impresionanta imi spune : In Palma...adica la 45 de minute si vreo 10 km de serpentine...da, figura mea in momentul respectiv cred ca a spus totul...ma gandeam ca numai fara zahar, sare sau paine sa nu ramai acolo...bine ca magazinul satului si mamaia sunt bine sanatosi sa te mai scoata dintr-o incurcatura din asta.
La intoarcere, pe drum am intalnit un vechi turn folosit probabil pentru a putea vedea de departe vasele necunoscute care se apropiau de insula. Am oprit si ne-am apropiat, peisajul era incredibil, mai ales ca in turn era o scara metalica care iti permitea sa ajungi la partea superioara de unde aveai o viziune de 180 de grade a coastei. Am poposit cateva minute admirand razele de soare care se filtrau printre nori si luminau zone ale coastei iar mai apoi ne-am continuat drumul, mai ales ca in turn se aflau 2 indragostiti si am avut sentimentul ca am invadat un moment romantic si era cam incomod.
Ultimul stop l-am facut la Mirador de Na Foradada, unde in sezon se organizeaza un bar chill out cu mobilier din trunchi de palmier unde lumea vine sa admire apusul, dat fiind ca e unul din locurile de pe insula unde se vede perfect cum soarele se transforma intr-o minge mare si rosie si se scufunda in mare. Miercurea si Duminica anul asta aveau si muzica live din aia buna si cele mai bune Mojito si Daiquiri de capsuni facute pe loc. Oricum, locul e la fel de spectaculos si in extra sezon cand poti admira de sus marea ca o mare oglinda intr-o liniste nemaintalnita.
Cam asta a fost tot, cred ca suficient pentru a-mi incarca bateriile pentru noua saptamana.
Aici niste poze din drumetie:
Am profitat de acest weekend prelungit (de vineri pana marti liber, oh da!!!) si am pornit in a explora alte coltisoare ale Tramuntanei.
Ne-am oprit pentru inceput in satul numit Banyalbufar (stiu, nu e tocmai usor de amintit denumirea, cam ca majoritatea numelor mallorquine de pe aici). Pentru a ajunge in sat am facut vreo 10 km de serpentine dinspre Esporles,pe drumuri de padure, foarte pitoresti de altfel. Ceea ce surprinde cel mai mult atunci cand te apropii de sat este faptul ca este situat fix pe buza insulei cum s-ar zice...adik daca nu esti atent, cazi in mare ca s-a terminat insula. Si inca ceva, oamenii care locuiesc acolo e musai sa aiba o conditie fizica de invidiat, pentru ca totul e in panta...si nu orice fel de panta, ba din aia in care aproape mergi in 4 labute si scoti limba de vreo 2 palme. Nestiind cu ce ne vom intalni, am parcat masina in zona populata a satului. Nu era prea mult in zona si in prima faza nu promitea prea mult...vreo 2 hoteluri, 1 hostal, o biserica, o pisica vagaboanta, 2 fete cu un catel care mancau un sandwish pe marginea drumului, vreo 3 oi in vale printre arbori de portocali, lamai si maslini si un magazin al satului. In rest nici o urma de viata, o liniste profunda in care se auzea doar ciripitul pasarilor si cam atat. Am incercat sa urcam pe niste stradute inguste dar aproape ca am intrat in casa unor oameni pentru ca nu era nimic mai mult in sus. Minunatia era in jos, nu in sus, dar inca nu aflasem. In incercarea de a descoperi alte locuri, am coborat pe o straduta cu trepte ingusta, printre ziduri de piatra si am ajuns pe o strada care cobora spre mare. Coboratul a fost usor, chiar daca inclinarea era destul de mare si trebuia mers cu grija. Oricum, am descoperit ca sunt parcari in zona si e mult mai indicat sa cobori cu masina...asta in cazul in care iti doresti sa te mai intorci dupa.
Coborarea era din ce in ce mai spectaculoasa, pe masura ce inaintam la fiecare 10 pasi unul dintre noi exclama "wow, ce frumos!". Prima oprire a fost un punct din care se putea admira toata coasta cu casute si trepte artificial create pentru agricultura, apoi am descoperit si o ferma cu capre pe malul marii, ca mai apoi sa traversam un tunel de flori si plante cataratoare care ducea la o oarecare plaja.Chiar daca nisip nu era aproape deloc (posibil ca vara sa fie ceva mai mult, acum era totul acoperit de alge), apa avea o culoare incredibila, se vedeau de sus aricii de mare si meduzele iar peisajul te lasa fara cuvine. Am poposit un pic contempland in tacere aceasta minunatie a naturii iar mai apoi ne- am indreptat spre cealalta parte a coastei cu un peisaj la fel de minunat. Inainte de plecarea din sat, avand in vedere ca aproape am lesinat la urcare, am intrat in magazinul satului, singurul deschis, foarte asemanator cu cele de la noi care vand de la detergent de rufe, sosete, paine si absorbante, dar "spanish style". Nu era nimeni inauntru, asa ca am strigat de vreo 7 ori "hola" ca sa apara cineva, timp in care am vazut ca erau expuse niste ensaimadas delicioase, cu crema. Deodata, vad o mamaie de-a lor care coborara pe o platforma automata din tavan...imaginati-va momentul. Ii cer o apa si intreb daca ensaimadas sunt proaspete facute de dimineata. Imi zice ca da, ca brutarul e singurul din sat care lucreaza in fiecare zi. Dupa inca cateva minute de conversatie, imi vine ideea sa intreb unde face lumea din sat cumparaturile avand in vedere ca e totul inchis in extra sezon, la care doamna cu o naturalitate impresionanta imi spune : In Palma...adica la 45 de minute si vreo 10 km de serpentine...da, figura mea in momentul respectiv cred ca a spus totul...ma gandeam ca numai fara zahar, sare sau paine sa nu ramai acolo...bine ca magazinul satului si mamaia sunt bine sanatosi sa te mai scoata dintr-o incurcatura din asta.
La intoarcere, pe drum am intalnit un vechi turn folosit probabil pentru a putea vedea de departe vasele necunoscute care se apropiau de insula. Am oprit si ne-am apropiat, peisajul era incredibil, mai ales ca in turn era o scara metalica care iti permitea sa ajungi la partea superioara de unde aveai o viziune de 180 de grade a coastei. Am poposit cateva minute admirand razele de soare care se filtrau printre nori si luminau zone ale coastei iar mai apoi ne-am continuat drumul, mai ales ca in turn se aflau 2 indragostiti si am avut sentimentul ca am invadat un moment romantic si era cam incomod.
Ultimul stop l-am facut la Mirador de Na Foradada, unde in sezon se organizeaza un bar chill out cu mobilier din trunchi de palmier unde lumea vine sa admire apusul, dat fiind ca e unul din locurile de pe insula unde se vede perfect cum soarele se transforma intr-o minge mare si rosie si se scufunda in mare. Miercurea si Duminica anul asta aveau si muzica live din aia buna si cele mai bune Mojito si Daiquiri de capsuni facute pe loc. Oricum, locul e la fel de spectaculos si in extra sezon cand poti admira de sus marea ca o mare oglinda intr-o liniste nemaintalnita.
Cam asta a fost tot, cred ca suficient pentru a-mi incarca bateriile pentru noua saptamana.
Aici niste poze din drumetie:
martes, 28 de julio de 2015
Evadare de weekend intr-un paradis secret - Formentera
De vreo luna sau asa am terminat sezonul de evenimente (deocamdata, pana in Septembrie) si ne luptam cu valul de caldura care ne secatuieste sistematic de puteri...cica anul asta avem cele mai ridicate temperaturi in luna Iulie din istoria Spaniei..a grav tare cu incalzirea asta globala..
Oricum, subiectul acestui articol nu e caldura si nici incalzirea globala ci cam ce poti sa faci in Insulele Baleare intr-un weekend de canicula.
Noi, weekendul trecut am ales sa schimbam insula. De fapt la mine era a doua schimbare, dat fiind ca sunt in Ibiza de vreo saptamana.
Duminica de dimineata, ne-am trezit devreme(mi-ar placea sa spun pe racoare, dar nu aplica :) si la 10.30hrs eram deja in Formentera, insula paradisiaca, vecina Ibizei.
Formentera are 2 sosele principale si distanta dintre cele doua puncte cele mai indepartate este de aproximativ 25km, deci se poate parcurge lejer intr-o zi. Nu exsta aeroport pe insula, se ajunge doar cu barca sau feribotul din Ibiza si dureaza undeva intre 30 si 45 de minute fiecare traseu. Ca sa va faceti o idee, este o insula 100% rurala, cu o populatie stabila de vreo 11.000 de persoane in extra sezon, 8000 de masini si nici un semafor. In sezon, numarul localnicilor creste la aproximativ 35.000 de persoane, fara a numara miile de turisti care vin din iunie pana in septembrie.
Prima noastra oprire a fost Cala Saona, plaja cu nisip aproape alb si apa turcoaz. Aici am poposit vreo 30 de minute, timp in care am facut o baie, m-a piscat o meduza, mi-am oblojit rana cu un servetel cu otet de la barul de pe plaja pentru ca e o plaja "virgina" wanna be si nu are salvamar sa iti dea crema pentru piscaturile de meduze, dupa care mi-am ignorat usturarea cu barbatie pentru a ma bucura de soare si plaja in liniste.
Dupa aceasta prima oprire am continuat catre unul dintre Farurile faimoase din Formentera , Faro de Barbaria, imagine emblematica care s-a consacrat dupa filmarea in aceasta zona a filmului "Lucia y el Sexo". Aici am facut cateva poze "on the edge" si am coborat printr-o gaura cel putin dubioasa la prima vedere intr-o pestera subterana cu iesire la niste stanci abrupte cu o privelieste fabuloasa.
Am continuat traseul nostru spre zona plajei Espalmador si ne-am oprit langa vechiul debarcader din Es Calo. Aici plaja este de nisip, in schimb la intrarea in apa se gasesc mini golfulete protejate de stanci care formeaza niste mini piscine naturale cu apa joasa in care poti sa te balacesti in liniste, dar e adevarat ca pentru a inota trebuie sa treci de bariera naturala de stanci. In orice caz, apa e limpede si are o culoare superba care face ca acest peisaj sa fie de nepretuit. Si alt detaliu super interesant, exact la mal, unde se spargeau valurile apa capata reflexe roz datorita razelor de soare
Un alt aspect foarte interesant si adesea necunoscut turistilor este urmatoarea imagine pe care am regasit-o la debarcader, care poate nu va spune nimic la prima vedere
Este vorba de "Peix Sec", adica peste uscat o specialitate din Formentera. Este vorba de o tehnica prin care pestele se sareaza si se pune la uscat in copaci precum puteti vedea in aceasta poza. Sunt multe restaurantele care ofera feluri de mancare cu acest ingredient local, iar imaginea copacilor "ornati" este un simbol al insulei si al gastronomiei locale.
Am continuat turul nostru pe insula, traversand soseaua principala numarul 1 pentru a ajunge la cea mai faimoasa plaja de pe insula: Plaja Mitjorn...plaja lunga cu nisip fin si apa, cum altfel tucoaz.
Oarecum din capitolul, pentru toate celelalte lucruri exista Mastercard, chiar daca un pic prea masificata pentru gustul meu in aceasta perioada:
Urmatorul stop l-am facut in punctul cu cea mai frumoasa priveliste de pe insula, de unde se poate vedea de la inaltime insula in toata splendoarea ei:
Inainte de plecare, am facut o ultima oprire la o plaja in zona salinelor, unde mai spectaculos decat plaja in sine au fost salinele, parte din Rezervatia Naturala Ses Salines din Ibiza si Formentera de unde se produce faimoasa sare locala cu si fara arome de toate felurile.
Din pacate, dupa aceasta vizita a trebuit sa ne imbarcam pe feribot si sa ne intoarcem pe insula vecina, dar au meritat din plin toate aceste 7 ore petrecute in acest paradis necunoscut multora.
Oricum, subiectul acestui articol nu e caldura si nici incalzirea globala ci cam ce poti sa faci in Insulele Baleare intr-un weekend de canicula.
Noi, weekendul trecut am ales sa schimbam insula. De fapt la mine era a doua schimbare, dat fiind ca sunt in Ibiza de vreo saptamana.
Duminica de dimineata, ne-am trezit devreme(mi-ar placea sa spun pe racoare, dar nu aplica :) si la 10.30hrs eram deja in Formentera, insula paradisiaca, vecina Ibizei.
Formentera are 2 sosele principale si distanta dintre cele doua puncte cele mai indepartate este de aproximativ 25km, deci se poate parcurge lejer intr-o zi. Nu exsta aeroport pe insula, se ajunge doar cu barca sau feribotul din Ibiza si dureaza undeva intre 30 si 45 de minute fiecare traseu. Ca sa va faceti o idee, este o insula 100% rurala, cu o populatie stabila de vreo 11.000 de persoane in extra sezon, 8000 de masini si nici un semafor. In sezon, numarul localnicilor creste la aproximativ 35.000 de persoane, fara a numara miile de turisti care vin din iunie pana in septembrie.
Prima noastra oprire a fost Cala Saona, plaja cu nisip aproape alb si apa turcoaz. Aici am poposit vreo 30 de minute, timp in care am facut o baie, m-a piscat o meduza, mi-am oblojit rana cu un servetel cu otet de la barul de pe plaja pentru ca e o plaja "virgina" wanna be si nu are salvamar sa iti dea crema pentru piscaturile de meduze, dupa care mi-am ignorat usturarea cu barbatie pentru a ma bucura de soare si plaja in liniste.
Dupa aceasta prima oprire am continuat catre unul dintre Farurile faimoase din Formentera , Faro de Barbaria, imagine emblematica care s-a consacrat dupa filmarea in aceasta zona a filmului "Lucia y el Sexo". Aici am facut cateva poze "on the edge" si am coborat printr-o gaura cel putin dubioasa la prima vedere intr-o pestera subterana cu iesire la niste stanci abrupte cu o privelieste fabuloasa.
Am continuat traseul nostru spre zona plajei Espalmador si ne-am oprit langa vechiul debarcader din Es Calo. Aici plaja este de nisip, in schimb la intrarea in apa se gasesc mini golfulete protejate de stanci care formeaza niste mini piscine naturale cu apa joasa in care poti sa te balacesti in liniste, dar e adevarat ca pentru a inota trebuie sa treci de bariera naturala de stanci. In orice caz, apa e limpede si are o culoare superba care face ca acest peisaj sa fie de nepretuit. Si alt detaliu super interesant, exact la mal, unde se spargeau valurile apa capata reflexe roz datorita razelor de soare
Este vorba de "Peix Sec", adica peste uscat o specialitate din Formentera. Este vorba de o tehnica prin care pestele se sareaza si se pune la uscat in copaci precum puteti vedea in aceasta poza. Sunt multe restaurantele care ofera feluri de mancare cu acest ingredient local, iar imaginea copacilor "ornati" este un simbol al insulei si al gastronomiei locale.
Am continuat turul nostru pe insula, traversand soseaua principala numarul 1 pentru a ajunge la cea mai faimoasa plaja de pe insula: Plaja Mitjorn...plaja lunga cu nisip fin si apa, cum altfel tucoaz.
Oarecum din capitolul, pentru toate celelalte lucruri exista Mastercard, chiar daca un pic prea masificata pentru gustul meu in aceasta perioada:
Urmatorul stop l-am facut in punctul cu cea mai frumoasa priveliste de pe insula, de unde se poate vedea de la inaltime insula in toata splendoarea ei:
Inainte de plecare, am facut o ultima oprire la o plaja in zona salinelor, unde mai spectaculos decat plaja in sine au fost salinele, parte din Rezervatia Naturala Ses Salines din Ibiza si Formentera de unde se produce faimoasa sare locala cu si fara arome de toate felurile.
Din pacate, dupa aceasta vizita a trebuit sa ne imbarcam pe feribot si sa ne intoarcem pe insula vecina, dar au meritat din plin toate aceste 7 ore petrecute in acest paradis necunoscut multora.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)